Din pacate sunt unul dintre cei tineri care va trebui sa faca tot ceea ce ii sta in putere pe mai tarziu asa incat prin plus valoarea creata sa sustina si generatiile ce l-au educat si format. Sunt in asentimentul celor care dau inca sanse acestei tari, si nu as pleca nicaieri in lume pentru nimic mai mult decat un banal concediu. Nu as pleca pentru ca asta e calea cea usoara. Sa lasi totul balta cand dai de greu sa intorci spatele trecutului si sa o intinzi. "Ah vorbeste idealistul din tine" veti spune multi...da probabil ca vorbeste si idealistul, dar vorbeste in acelasi timp si rationalul.
Acum 3 ani cand am terminat facultatea gasisem oportunitatea de a pleca in Franta pentru studii sau pentru munca. Eram la vremea aceea indragostit lulea de o tipa cu o situatie financiara foarte buna, insa am zis: pas! mergi tu, eu raman aici sa termin ceea ce am inceput.Aveam deja 3 ani pe cartea de munca cu diverse sinecure de prin timpul facultatii.Evident ca nu a
mai stat pe ganduri si a plecat. Eu dupa ce am dat licenta mergeam si la cate 5-6 interviuri pe saptmana. Am ales sa lucrez pentru o firma din Ploiesti care prindea contracte smechere de proiectare sau de foraje cu Petrom cat si cu primarii,pe post de responsabil achizitii publice(suna pompos insa era un fel de sofer plasator de oferte cu studii superioare). Faceam naveta zilnic, tara era a mea de la volanul unui logan mcv, al unei octavia(pe care am facut-o dauna din cauza unui caine) si un swift, depuneam oferte, majoritatea castigatoare. M-am inscris foarte increzator la master si am reusit sa ma tin si de scoala si de serviciu fara pb. A venit 2009 cu criza nenorocita cu schimbari politice cu impozitul forfetar iar firma se ducea la vale. Am revenit in Bucuresti cu serviciul la o alta firma pe care am gasit-o printr-o relatie. A picat si aia. In 2010 am terminat masterul...zeci de aplicatii si nu m-a mai chemat nimeni la interviu vreo 4 luni de zile. Ba mai mult la un interviu la Cargil mi-au zis ca sunt supracalificat. Cu ajutorul unei rude am ajuns la o companie de stat care inca merge. Se ocupa cu managementul de proiecte pentru industria miniera,*inchideri evident... iar aici lucrez la un birou ce avizeaza proiecte. Toate dar absolut toate firmele de proiectare sunt la pamant. Saptamana asta am primit scrisori de restituire a garantiei depuse pentru licitatii din trecut pe sume mai mici de 100ron. Avem in lucru la avizat peste 200 de proiecte pana la sfarsitul anului, iar daca nu se avizeaza nu pot face decontul la finante iar multi dintre ei nu isi vor lua banii de sarbatori,asa ca impreuna cu colegii mei tragem cat putem sa ii ajutam pe toti. ma bucur ca ma aflu aici printre niste oameni buni profesionisti cat si patrioti.
In alta oridne de idei ma uit cu uluire la cei de varsta mea care incearca sa ma convinga cum plecatul pe vas, spalatul farfuriilor la Londra, sau al WC-urilor la Paris sunt meserii cu mult mai putin umilitoare decat ce fac eu aici. Altii au mers la studii acolo si cand s-au intors imi tineau alocuitiuni cu cuvinte stalcite din limba respectiva pe care eu nu le-am gasit in dex... uitasera pana si cele mai usoare cuvinte, injuraturile insa nu pentru ca cica le-au folosit si acolo. Cu toate ca aici castig infim mai putin decat venitul minim de acolo tot nu m-au convins.
Singurii care ma conving cateodata, dar doar pe moment sa plec sunt politicienii, aia care indruga verzi si uscate pe la televizor neavand pregatirea necesara, ba mai mult intr-un mod arogant considerand ca se pot lipsi de ea atat timp cat le spun oamenilor ceea ce vor sa auda. Cateva exemple de situatii tragi-comice:
Elena Udrea a spus la inceputul anului ca ei au marit salariile cu 15%. Sigur ca da! dupa ce le-au scazut cu 25... Imi vine un suras amar.
Vladimir Tismaneanu, Mihail Neamtu, Stefan Vlaston si altii care saruta stindardul portocaliu zilnic prin postarile lor pe contributors.ro vin cu ideea slabirii interventiei statului in economie, cat si cu cea a diminuarii aparatului bugetar. Ei primii sinecuristi ai tarii care s-au infiintat prin tot felul de institutii de cercetare a comunismului educer...etc..si de unde incaseaza bani zdraveni. La astia chiar imi vine sa vomit, mai ales ca se pretind 'telecuali.
Traian Basescu, cel mai bun vanzator, mai bun decat Dale Carnegie, i-a pacalit de doua ori pe romani ci aceleasi minciuni. Ipocrizia sa a afectat toate domeniile numind discretionar oameni in diverse pozitii. Un exemplu mai putin public.A condamnat comunismul insa in fruntea institutului de cercetare a crimelor l-a pus pe vladimir tismaneanu, nu pe Ion Gavrila Ogoranu cel mai mare luptator anticomunist, inca in viata la acea vreme. Ba mai mult acestuia cat si sotiei li s-au refuzat titlurile de luptatori anticomunisti primind doar unele onorifice.
Ei si cu toate exemplele de nedreptati,(astea mi-au venit aleator in minte) in final revin la ideea ca eu tot nu as parasi pamantul asta. De ce? Pentru ce? Sa pun poze pe facebook cu mine cu un zambet tamp pe fata...plecat pe nu stiu unde dar daramat psihic, fara prieteni si gaunos? Patriotismul pentru mine nu a fost inoculat cum trebuie, insa a fost inoculta nevoia de apartenenta, nevoia de a ma evidentia prin ceva util si de a nu ma indeparta de semeni.
Asa judec eu pentru mine problema, nu zic ca cei care pleaca gresesc, sunt insa oameni inadaptabili, poate chiar inadaptati sistemului de la noi, iar pentru ei dincolo lucrurile se leaga.
Si ca sa va descretiti fruntile iata un film amuzant despre emigrare:
http://www.youtube.com/watch?v=liNqOraKkzU