Nu am mai povestit pe aici de ceva vreme.. din motive de lene, nu de lipsa de aventuri...
Azi vreau sa va povestesc plimbarea prin zona Petrosani, mai exact urcarea spre Parangul Mare si tura de rafting de pe Jiu. Dar sa incepem cu inceputul1
Vineri (26 iulie) pornim plini de elan, eu si Zsolt, spre Petrosani, pentur un week-end care se anunta cel putin fantastic. In plan : o zi de tura pe munte si o zi de rafting pe Jiu. Am pornit pe la 18.30 din Brasov.. ne asteptau cel puitn 4 ore de drum.. Din pacate jumatea frumoasa a drumul am facut-o pe intuneric si nu am putut admira zona Hateg ... dar nu-i bai, duminica am recuperat.
Nu stiu daca voi stiti.. insa exista in judetul Hunedoara un satuc care se numeste PUI.. prin care trece raul Barbat... Absolut geniala asocierea celor doua, nu-i asa ?
In fine, dupa 4 ore si jumatate am ajuns la Petrosani, am cautat hotelul... Hotel Petrosani.. Un hotel comunist din toate punctele de vedere: de la fatada, la servicii oferite, la camere, asternuturi, mobilier, baie.. tot ce putea sa-ti aminteasca de vechile conditii din hotel, erau acolo. Ce avea in plus: tantaaaaari !!! Dar nu-i bai, pareau sa castige ei cand deodata s-a facut zi, am deschis geamurile si ei s-au ascuns ca niste mici tradatori in baie, unde cu ajutorul prosoapelor din dotare i-am nimicit!!!
Ne-am jurat in barba ca a doua seara vom si mai bine pregatiti - Autan urma sa fie arma secreta!!
De dimineata, la 6.30, ne-am trezit cu zor de plecat pe munte. Anunt restul grupul -un baiat si 2 fete- ca la 7 sa fim jos sa plecam... Ei ma anunta ca nu se poate, hai la 8.. eu hai la 7.45.. asa avem timp sa si luam micul dejun... Coboram la 7.20 pentru micul dejun, doar eu si Zsolt.. cautam restaurantul.. cautam un chelner... gasim ce credeam ca aveam nevoie si intrebam de mancare.. Cica trebuie sa comandam..bineee, sa vina meniurile. Intrebam daca e inclus, chelnerul (un baiat la vreo 20 de ani) nu stia nimic. OK, m-am dus la receptie, intreb... si mi se inmaneaza 2 tichete de 10 RON pentru micul dejun.. bun, avem mancare
Cerem si noi ca omul, micul dejun prestabilit.. dar pe la 7.45 .. ca pana atunci baiatul a disparut. Si pe la 7.50 coboara restul grupului la micul dejun ... Asadar, nu plecam la 7.45, nici la 8. Nici macar la 8.30 deoarece mancarea nu a venit, s-a mancat incet.. si ma rog.. plecam la 9.00.
Noroc cu masina de teren a uneia dintre fete caci ne-a urcat pana la cota 1600 si nu a trebuit sa urcam chiar tot traseul (vreo 1h am scurtat cu masina).
Ajungem la Vila Parang, lasam masina si incepem incetiso, incetisor urcusul. Cam pieptis asa.. caci se urca la inceput pe partie si e destul de greu.. iar oamenii cu care am mers eram mai lenti ca mine (daaaa, exista asa ceva !!!! nici eu n-as fi crezut!!!). Urcam, cam 30 de min, ajungem la o bancuta.. ne odihnim putin si o luam din loc, caci se vedea o parte frumoasa de drum, pe curba de nivel... era drumul pe sub Parangul Mic. Am mers relativ incet pentru curba de nivel, dar nu-i nimic, avem timp ...
Dupa aceasta frumoasa curba de nivel, ajungem la locul de intalnire intre curba de nivel si coborarea de pe Parangul Mic. Si ne intalnim cu doi calatori ca si noi care ne-au intrebat incotro. Le-am zis "Parangul Mare!" . S-au minunat si ne-au zis ca daca urcam Vf Carja, restul e floare la ureche. Ne-au urat drum bun si au pornit-o spre lacul Mija. Noi, ne-am orientat spre Vf Carja.. si am inceput sa mergem.. Pe drum ne-am oprit de mai mutle ori pentur poze.. mini pauze de respiro caci lumea era obosita. Am intalnit in drum si refugiul Carja... un refugiu interesant, facut din pietre puse unele peste altele si asezat intr-un fel de groapaastfel incat parea bine protejat. Am trecut de el si se vedea in fata o urcare mai ... serioasa, de vreo 200m altitudine. Ne-am luat inima in dinti si am urcat. Unii mai repede, altii mai incet.. dar cu totii ajungem sus si ne minunam la ce frumos e totul vazut de sus.. si la ce "norisor" negru se vede deasupra Parangului Mare. Si totusi.. n-au anuntat ploaie, n-o sa ploua, norisorul va disparea.. asta imi ziceam eu in sinea mea
Problema a fost ca, odata ajunsi acolo si vazand in zare punctul terminus ar traseului, 2 dintre oameni au inceput sa cedeze mental... caci de la Vf Carja mai aveam 2 ore de mers.. dar 2 ore de mers, nu plimbat alene pr creasta si nici de pauze de 10 min la fiecare 15 min de mers.. Asadar au inceput sa se planga, ca mai e mult de mers, ca e departe, ca n-o sa ajungem la timp.. si asa in acest stil am mai mers vre 2 ore..insa finish-ul era tot departe, caci au inceput sa mearga si mai greu, sa fie greata, sa renunte la a mai inainte ... Si asa cum multi stiu, pe munte ai nevoie de exercitiu fizic.. dar si de o vointa de fier. Caci a renunta prea devreme nu e util. Mai ales daca renunti fara ca macar sa-ti dai o sansa. Deci... ne-am oprit sub ultimul varf inainte de Parangul Mare, Vf Gemanarea.
Ne-am oprint, am mancat.. si eu si Zsolt am cam plans in sinea noastra vazand varful la nici 1h de mers. Dar asta e, nu parasesti grupul si nu-i lasi sa se intoarca de capul lor.
Dupa masa, am luat-o inapoi, tot uitandu-ne la ce lasam in urma.. dar asta e.. Cei care nu mai puteau incercau sa ne convinga ca asa e mai bine, ca ar fi durat inca 2 ore drumul..ma rog.. am coborat tacand si incercand sa ne gandim ca putem oricand sa revenim pe acolo, caci muntele, din ce stiu eu, nu pleaca nicaieri..
La coborare, grupul parea mai insufletit.. s-a coborat repede.. Daca la urcus, in 5 ore nu s-a ajuns la varf, coborarea s-a facut in 3 ore si jumatate.. insa fara opriri asa dese.
Am ajuns cu chiu, cu vai la masina.. de acolo la hotel, repejor.. facut dus, mancat bine seara si la somnic.. ca toti eram obositi.
A doua zi .. am servit un mic dejun de 1h30min ... mda.. cam atat a durat ...si nu mancatul ..ci asteptatul! Iar dupa decazare ne-am dus spre defileul Jiului pentru rafting...
Ne-am intalnit cu oamenii, ne-am echipat, ne-am bagat in apa pentru instructaj si am pornit pe rau in jos. A fost simpatic, insa din cauza debitului scazut, nu am avut parte de mutle senzatii extreme. Dar am putut sa experimentam lucrul in echipa.. si am vazut ca daca echipa nu e unita.. nu se paote inainte
. Iar la final, s-a facut exercitiu de intoarecere a barcii cu susul in jos.. si experimentat ce se poate face in astfel de situatii.. Deci, tot raul spre bine
!
Dupa ce ne-am uscat, ne-am urcat in masina si am facut defileul Jiului cu masina, minunandu-ne de cat de frumos este si ce poate face natura atunci cand nu are ce face
.
Pe drumul spre Brasov, ne-am oprit si la rezervatia de zimbri de la Hateg, care a fost oarecum dezamagitoare. De ce? Pentru ca nu erau decat 10 zimbri intr-un tarc oarecum mic.. si toti zimbrii erau tineri..exceptand zimbrul tata care era prea plictisit casa se ridice din iarba pentru o poza de album. Dar asta e, nu poti forta animalele sa te placa.
Si cam astea au fost aventurile noastre prin zona Carpatilor din Hunedoara/Gorj.. Frumosi, foarte frumosi!
PS: pozele cand ajung acasa si le descarc. Caci aseara la 22.00 erau prea obositi pentru activitati inteligente.