Ma bucur ca-ti place Ima... si noua ne-a placut de multe ori.. nu mereu..
Si acum sa continuam povestirea...
Cum ziceam, bine ca a venit dimineata, adica 5.00. Caci ne hotarasem sa plecam devreme, sa reusim sa urcam pana la Fenetre d'Arpete, sa vedem un ghetar, sa coboram si sa vedem daca mai stam prin Elvetia o seara sau plecam spre Toulouse. Asadar, la 5.00 ne-am trezit si fuguta in camera de vestiar, unde era cald si bine.. si puteam sa ne schimbam si noi si sa ne pregatim pentru ce urma... Nu va zic cu ce greu am iesit de acolo.. caci era cald si bine.. si afara era frig, soarele nici nu se vedea, era luminca, dar soarele inca era ascuns dupa munti. Ma rog, a trebuit sa plecam (Costin nu mai avea rabdare) si echipati de frig si vant am plecat inainte ca ceilalti sa se trezeasca.
Si am mers.. si am mers.. si tot urcam.. si in fata se deschidea un drum foarte interesant, poate cel mai interesant din toate zilele.. in sfarsit aveam un drum care urca pe pietre, nu doar prin padure, pe pamant. Si cum urcam noi veseli, caci pana atunci soarele iesise si nu se vedeau decat 2-3 norisori, dintr-o data ce sa vezi... nimic.. nimic, coborase (sau urcase) ceata
Wow ce dezamagire.. si asa dintr-o data, fara macar o veste ceva. Nu se facuse mai frig, doar intrasem in ceata si nu mai vedeam la mai mult de 5 metri in fata... dar stiam ca trebuie sa urcam, ne uitam dupa marcaje si inaintam cu speranta ca odata ajunsi acolo va fi mai bine... si a fost. A fost mult mai bine, a fost superb.. superb.
Am ajuns dupa 3 ore pe Fenetre d'Arpete, care nu e decat o trecere de vreo 3m intre 2 stanci, unde exista un indicator ce iti zice ca ai ajuns la 2665m altitudine. Este un loc de trecere intre 2 zone superbe. Un loc de poti vedea, daca e senin o mare de munti care mai de care mai inzapeziti si mai semeti.. o priveliste superba, ce sa mai. Si pentru ca am ajuns acolo am vazut ca pe partea cealalta a versantului (acolo unde coboram) era... SENIN.. si soare si frumos.. iar de acolo de unde veneam era ceata si batea vantul.. si soarele saracul nu facea fata. Dar ce credeti ca ne mai pasa, urma sa coboram frumusel pe soare, avand in dreata munte si in stanga una bucata ghetar, ghetarul Trient. In album veti observa spre sfarsit muulte poze cu un ghetar, ala era.. si era acolo langa noi, la nici 100m era ghetarul.. maree si impunator peste toata valea.
Iar noi urma sa coboram de-a lungul lui...exact ce aveam nevoie pentru aceasta zi. Asa ca am pornit la vale.. cu gandul ca intr-o ora si juma suntem jos si ne putem odihni (nu ne opream des ca sa nu pierdem timp.. iar pe placuta de sus zicea ca intr-o ora juma era un refugiu)... wow ce ne-am inselat cu privire la coborare. Prima parte a fost frumos, ghetar, soare.. adiere de vant cat sa nu-ti fie cald.. am vazut un tip de capre de munte de la ei (ne urmareau de sus, nu care cumva sa facem porstii pe muntele lor
). Doar ca dupa o ora juma, noi nu ajunsesem nici la jumatatea coborarii.. si parea ca nu vom ajunge jos prea curand.. Incepusem sa ma enervez din cauza modului de a cobora, caci a fost nasoala, rau de tot. Si de jos tot veneau turisti.. si ne opream sa ii lasam sa treaca..trist dar adevarat. Dupa 2h30min intrebam pe cineva cat mai e pana la refugiu..si aflam, 30 min. Wow.. deja ma plictisisem de coborare, nu-mi mai pasa de priveliste, de imprejurimi, vroiam doar sa ajung la reugiul blestemat si sa stau jos.. ca nu ne-am oprit pe coborare, ca na era de 1h si 30 min. Dupa 3h de coborare ajungem.. obositi, stresati, nervosi.. flamanzi si insetati. Si e credeti, nu aveau apa potabila, dar puteai cumpara mini sticlute de apa cu 1 euro. Wow, ce sarlatani sunt si elvetienii astia... Am trecut peste asta, ne-am mancat sandwich-urile, am baut restul de apa (putina) si dupa 30 min ne-am hotarat sa plecam naibii din Elvetia ca nu era de noi. O tara scumpa, tare scumpa pentru buzunarul nostru. Plus ca eram obositi, iar coborarea de 1200m nu ne-a facut nici un bine, genunchii incepusera sa se planga, iar Costin a inceput sa aiba probleme cu un tendon de langa calcai.
Zis si facut.. am hotarat ca plecam.. insa pelcatul nu era asa usor.. trebuia sa urcam iar vreo 600-800m si drumul era de vreo 2h 30min - 3h.. deci nu foarte usor, dar am plecat, fara apa si obositi rau... Pe drum intrebam niste francezi cum e apa spre sus.. si ne-am zis ca apa tocmai la refugiu, adica peste 1h si 30min.. trist.. ne faceam griji. Nu ca nu am fi rezistat, dar era destul de greu fara apa. Asa ca la urmatorul paraias am luat macar 1l de apa, sa avem in caz de nevoie... si am urcat.. spre col Le Grand, care era langa vf Le Grand.. frumos pe acolo. Varful era inzapezit si aveam in continuare ghetaruul in stanga.. peisajul super.. insa oboseala incepea sa se faca simtita si nu mai aveam asa spor. La refugiu, ne-am luat apa si am intrebat de o telecabina pe care am fi putut sa o luam sa coboram ultimii 500m.. am aflat ca era una pana la 17.00 si era 15.30.. deci am am grabit pasul cat am putut sa ajungem acolo sa prindem ultima telecabina sa coboram...
Peisajul era furmos, cat puteai vedea in dreapta erau munti, se vedea si valea in fata ghetarului cu oraselul Trient.. frumos.. doar cam vant pe acolo si drumul luuuung. Intr-un final ajungem la Col du Balme.. ultima sa din acest traseu.. Acolo am gasit telescaunul (nu era telecabina) si l-am luat..si ne-am bucurat ca stateam in timp ce eram coborati. Tot acolo am avut parte de o priveliste care ne-a bucurat foarte muuult : am vazut vf Mont-Blanc.
Am mers 6 zile prin vant, ploaie, zapada, soare..si inainte de a cobora si a zice "Pa si n-am cuvinte" acestui tur, am reusit sa vedem ceea ce doream sa vedem din prima zi : Mont-Blanc!!!!! Arata asa cum i se zice, alb, maret, ascuns de nori.. Arata ca un pasa pazit de nori. Nu se vedea decat varful prin nori.. Si eu si Costin ne uitam la el si nu ne venea sa credem ca a trebuit sa strabatem mai mult de 100km pentru aceasta priveliste... Merita sa fie vazut, si a meritat si drumul cu toate momentele dificile in care nu stiam daca vom reusi sa mergem mai departe.
Trebuie sa recunosc ca am trait momente in care eram descurajati, in care nervii au fost intinsi la maxim, momente in care am plans de frig ce imi era si de frustare ca nu eram mai bine pregatiti pentru obstacolele de depasit, in care urcare/coborarea erau dificile si/sau plictisitoare.. insa pe de alta parte au fost si multe momente frumoase : prima raza de soare dupa 2 zile de ploaie, curcubeie, imagini superbe cu ghetari multi de-a lungul vailor din Italia si Elvetia, oameni frumosi cu care am vorbit si cu care am creat o legatura scurta dar intensa, am vazut Mont-Blanc-ul si mai ales, am facut acest tur in care toti cei cu care ne-am intalnit s-au bucurat sa vorbeasca cu noi si nu s-au speriat ca suntem romani, au fost oameni care ne-au apreciat pentru ce faceam si care ne-au imbarbatat cand noi nu mai puteam...
Mda... si cum ziceam am coborat.. si odata ajunsi in Chamonix (statiune montana, foarte scumpa, la poalele Mont-Blanc-ului de unde poti urca cu un fel de lift pana pe un alt varf de unde poti vedea, de la peste 3000m, varful Mont-Blanc) am inceput sa ne cautam cazare..lucru deloc usor intr-o astfel de statiune. Nuuu, nu din cauza ca nu aveau hoteluri, aveau.. dar fooooarte scumpe. Ex. hotel 2 stele camera dubla ~100 euro.. eram panicati.. si intr-un final am intrat intr-un hotel din lantul ACCOR, intrebam cat e camera, 129 euro.. wow... plecam. Sunam in Bucuresti sa aflam daca putem gasi ceva mai ieftin. Bineinteles ca exista (75 euro).. la capatul statiuniiiii
. Nu se merita. Intram la loc in hotel, intrebam daca nu au ceva mai ieftin, aveau.. oferta zilei 89 euro camera... Deci, gata, o luam pe asta, era langa gara, era 92 euro (cu toate taxele de statiune) si eram prea obositi sa mergem sa alergam disperati dupa cazare. Am uitat sa mentionez, aveam a doua zi autocar la 6.00 dimineata. Ne luam camera sau mai bine zis apartamentul (dormitor plus living cu 2 paturi suplimentare)... ce sa mai luuuux.. ne-am facut fiecare cate o baie fierbinte de juma de ora... si cand a dat foamea in noi am iesit la vanatoare. Am mancat la chinezi, ca am zis ca daca tot stam in stil mare, sa si mancam asa ...(da, eu am venit cu ideea, ce vreti, vroiam si eu sa fiu rasfata dupa atatea sandwich-uri).
Dimineata la 5.45 ne-am postat in fata garii in asteptare de autocar si in asteptarea zile de calatorie... ajungeam in Touluose tocmai la 16.30.. wow.. ce drum. Am schimbat 2 autocare si 2 trenuri.. dar n-ai ce sa-i faci, asta era. Intr-un final am ajuns la Touluose, si pe la 6.30 eram in apartamentul surorii lui Costin obositi.. si cu o mareeeeeeeee dorinta de a mancare vegetale, muuulte.. deci ia ghiciti ce si-au facut Andreea si Costin de mancare ???? Salata de legume... Asta am mancat in urmatoarele 3 zile.. nu mai vroiam sa vedem branza/cascaval sau jambon sau ceva ce se manca sub forma de sandwich.
Touluose-ul e un orasel dragut din sudul Frantei. Un orasel asezat in zona Pirineilor. Supranumit orasul roz pentru ca are multe case din caramida.. si cica de sus se vede ca si cand ar fi roz (nu stiu, nu l-am vazut). Orasul nu la-m vizitat prea mult pentru ca in prima zi am dormit toata ziua si nu am iesit, a doua zi am iesit vreo 2 ore sa cumparam niste chestii si a treia zi am iesit si noi vreo 5 ore..in rest am avut somn de voie. La 9 de trezeam, mancam si ne culcam la loc.. pe la 13.00 ne trezeam, mancam o salata si ne culcam la loc.. a fost bineeeeeeeeeeeeeeeee!!!!
Vinerea intainte de plecarea in Pirinei am mers cu Costin, sora lui si prietenul ei la cumparaturi. Acolo ne-am intalnit si cu alte 2 persoane care mergeau la munte (pentru Pirinei eram un grup de 8 persoane). Eram insupermarket 6 persoane si urma sa luam de mancare pentru urmatoarele 6 zile.. wow ce haos a fost. Nici nu va puteti imagina ce meniu aveam pregatit de acesti oameni. Eu si Costin nu ne-am impelcat pentru ca teoretic urma sa venim cu o seara inainte de plecare si nu aveam timp de cumparaturi atunci.. deci am lasat treaba asta pe mana "iscusita" a unor francezi... mare greseala.
Meniu (totul trebuia carat in spate): dimineata - fulgi cu lapte si Banania (un fel de Nesquick cu mai mult zahar); pranz - sandwich-uri; cina - o parte din seri supa, restul serilor paste/orez (veti intreba paste/orez cu ce???? raspunsul - CU NIMIC) si in restul zilei multe batoane de cereale, snickers, fructe confiate, nuci, migdale si niste lapte cu zahar concentrat si mere (asta era idea noastra de vitamine).... sa-mi ziceti cat a durat pana v-ati oprit din ras dupa ce ati citit meniul..
Dupa o scurta criza (Costin mai avea putin si facea infart) i-am convins ca meniul trebuia modificat putin.. si mai ales cantitatile... si asa am renuntat la fructele confiate, la juma de cantitate de batoane de cereale/snickers, fulgi de cereale, paste si orez. Si am hotarat sa luam mai multe supe si sa mancam la cina supa cu paste/orez pentru a fi mai consistenta supa. La finalul cumparaturilor aveam putin peste jumatate din cantitatea pe care o luasera initial francezii.. Oamenii astia nu au gandit practic deloc, dar deloc. Motiv pentru care la plecare, fiecare avea cam 6-7 kg in spate de mancare.. mancare cu care ne-am mai si intors.
Ma rog am plecat duminica de dimineata.. spre Pirinei. Si nu am ajuns acolo bine ca oamenii au hotarat sa nu se streseze de la inceput si sa luam taxiul pana undeva mai sus.. adica jumatate din traseul din prima zi a fost facut cu taxiul.. wow.. ce oameni de munte aveam cu noi. Dar am zis asta e.. sunt ei de vina, nu noi. Oricum urcarea din prima zi a lovit rau in ei.. la sfarsitul zilei aveam 3-4 raniti..trist, foarte trist.
Aici, in Pirinei, nu am fost impresionata de multe, si nici nu o sa va povestesc prea multe.. pot doar sa va zic ca am mers cu niste "pantofari" care vroiam sa faca carnatii la foc, nu pe jaratic, care se trezeau dupa 9-10 dimineata, mancau fulgii cu lapte 2 ore si apoi plecam (altii erau satui de cat mersesera si noi d-abia pelcam de pe loc) iar dupa 2 ore urma bineinteles pauza de pranz (logic nu ???)... foloseau odata la 2 ore crema de soare cu protectie 50 (era destul de soare pe acolo).. si mergeau cu o viteza... vedeam melcii cum ne depasesc.. si se si opreau des.. oooff a fost greu. Noi mergeam mai incet dar aveam un anumit ritm, nu simteam nevoia sa ne oprim prea des.. cu ei insa, nici ritm, nici mers prea mult n-am avut.. ne opream des.. mai vorbeam, mai radeam.. si mai mancau ceva dulce. Nu va puteti imagina cate dulciuri bagau in ei.. wow.. cred ca daca ai fi avut zahar pentru vena, d-ala bagat direct.
Ce a fost aici frumos a fost ca i-am lasat la un moment dat intr-o sa si am urcat pana pe varful unui munte, am fost la 2700m..iei. Atunci a fost cu adevarat frumos si mi-a placut desi mi-a fost si frica din cauza coborarii destul de grele. Dar overall, am vazut mule lacuri, foarte multe lacuri, care te chemau sa faci baie, dar ce sa bagi piciorusul acolo ca era rece, rece,rece.. erau lacuri glaciare, la peste 1700m.. nu erau de baie.. erau de admirat.
Ei cam atat pot sa va povestesc despre aventurile noastre prin Franta. A fost un concediu placut, care a inceput cu momente cam dificile, dar la final a fost relaxant (mersul agale cu francezii ne-a relaxat). De cheltuit am cheltuit cam 2500 euro cu toate bilete platite, asigurare si alte chestii cumparate pentru calatorie. Nu pot zice ca au fost multi bani pentru 3 saptamani.. dar n-au fost nici putini. Oricum, ne-am facut cam toate poftele caci ne-am gandit ca daca nu acum, atunci cand.. deci ne-am uitat la bani, dar nu cat sa dam inapoi de la fantezii.
Pentru cei care vor sa faca turul Mont-Blanc-ului... sa stiti ca se paote face. Poti sa ce cazazi in fiecare seara la refugiu, au si mancare si dusuri... iar traseul nu e greu decat daca dai de zapada/ploaie.. altfel e doar un tur de rezistenta. Nu se compara cu Fagarasul, Retezatul sau cu Piatra Craiului de la noi...poate cu Muntii Apuseni...deci se poate. Iar pe acolo am vazut de la copiii de 5 anisori pana la oameni de 60-70 ani.. deci Danny, Bogdan inca se poate, doar sa vrei.
Va multumesc ca m-ati ascultat..!!!!!