A trecut ceva vreme de cand am mai scris despre vreo iesire pe munte. Si asta pentru ca nu am mai iesit. M-am plimbat in fiecare week-end, dar nu pe munte, la o tura... Insa saptamana trecuta am reusit si am strecurat o tura de 5h. Unde? Pe Valea lui Stan!!!
Stiu daca ati auzit sau nu de aceast traseu, insa este absolut fantastic. Si e la noi in tara. Si este intr-o zona unde sincer n-as fi crezut ca poate exista asa ceva.
Dar hai sa va descriu putin despre ce e vorba si paoi va povestesc si tura
: Valea lui Stan este un traseu pe canionul unui parau/rau asemanator cu cel de la 7 Scari insa mult mai lung si mult mai palpitant de parcurs. Traseu prin canion dureaza 2h30min si se face cand pe un mal cand pe celalalt mal al paraului/raului si cand zic pe mal, nu ma refer la un mal asa sensul normal.. ci ma refer si la peretii de stanca in care a sapat paraul/rau. Si asta e posibil pentru ca un grup de oameni draguti a instalat pe stanci lanturi si suporturi pentru piciaore astfel incat sa poti "escalada peretii" pana la urmatoarea zona potriva mersului pe mal.
Acum traseul:
Am plecat sambata trecuta la Rimnicul Valcea sa ma intalnesc cu o prietena si seara am plecat spre Curtea de Arges cu scopul relativ precis - tura pe Valea lui Stan. Am innoptat la o pesiune interesanta numita Dracula, in satul Calugareni Ungureni (zic interesanta caci camera era din lemn.. cu tot ce vrei in afara de calorifere - avea tevile pentru ele.. dar ele erau lipsa). Iar a doua zi, duminica, ne-am uitat la cer, l-am vazut senin si cu un soare zambitor... si ne-am zis - e perfect pentru tura! Si am pornit.
Am mers cu masina pana la prima curba in AcDePar de pe Transfagarasan, unde se vede si o troita si am parcat acolo. Langa troita este un mare indicator cu ce nu ai voie sa faci pe traseul Valea lui Stan. Nu l-am citit ca doar suntem tineri si nesabuiti
dar l-am fotografiat. Si am pornit pe traseu.
Sincer, la inceput nu mi-a parut cine stie ce.. sunt niste scari asemanatoare cu cele de la 7 Scari, inca nu erau si podetele lipsite de sprijin. Am urcac, am coborat pe ele.. interesant. Am sarit peste un bustean si mi-am rupt pantalonii in fund.. interesat. Am dat peste o zona in care se vedeau 3 cascade : una in stanga inconjurata de multa vegetatie si cu o scara care parca mergea spre ea, una micura in dreapta formata de caderea apei de pe un bolovan mai mare.. si o treia, destul de lunga (inalta), tot in dreapta si care se varsa in parau acesta. Erau superbe.. si vegetatia din jurul lor..
Si am mers noi asa.. cam vreo 1h, tot urcand, coborand.. sarind de pe un mal pe altul.. caci traseul e facul in asa fel incat sa traversezi paraul de vre 50-60 de ori.
DUpa cam o ora, traseul ne-a bagat putin in padure.. si noi... ne-am cam panicat - Cum adica, doar atat ??? Parca erau mai mutle chestii... si dupa ce ne-am gandit si razgandit, am hotarat sa continuam. Si bine am facut pentru ca de acolo, incep anventurile.
Dupa ce am iesit din padure .. cam dupa 10 min am intrat in adevaratul canion, si stancile din jur s-au transformat in pereti aproape drepti, iar cerul dintr-odata s-a ingustat, s-a facut mai frig.. iar paraul a pus stapanire pe tot spatiul dintre pereti... iar drumul nostru s-a transformat in escaladarea unor pereti. Bine nu e chiar de escaladat acolo.. insa mergi pe niste piroane metalice, tinandu-te de lanturi sau alte piroane.. si avand apa (cu nivel scazut in aceasta perioada) sub tine amintindu-ti ca o clipa de neatentie poate sa doara si sa fie periculoasa pentru tine.
Dupa fiecare bucata de 4-7 metri de astfel de perete urma o scara care te urca putin mai sus pentru a ajunge la urmatorul perete... Absolut fantastic!!!!!!!!!!!!
Si cand credeam ca mai avem putin... s-au terminat piroanele.. si lanturile.. si .. Atat. Caci aveam in fata un culoar de aporximativ 8-10 metri in care traseul ne baga in apa. Se pare ca in perioada verii, parau scade si poti trece linistit prin apa uc bocancii.. dar noi am mers dupa 2 sapamani de ploi
si nu stiam ce sa facem. Doar nu renuntam acum... bun... zis si facut: scos boncacii si sosetele, legat bocancii de sireturi astfel incat sa-i pun de gat, sufleta de pantaloni cat mai sus (aveam pantaloni 3sferturi), luat inima in dinti
.. si p-aci ti-e drumul. Am bagat piriorul in apa.. am inghetat instantaneu.. si restul.. doar am suferit de frig.. nu altceva. Am inaintat incetisor, caci desi apa era liiiimpede, parea mai putin adanca decat era in realitate.. si pe traseu apa ajuns pana la pantalonii mei, destul de sus suflecati
.. astfel reusind performanta de a avea pantalonii umezi pentru restul de 2 ore de traseu.
Dupa ce am iesit din apa, mi-am pus polarul pe picioare, le-am sters si incalzit putin.. am pus bocancii la loc.. si hai la drum.. sa ne intalzim. Recunosc, a durat juma de ora sa incep sa-mi simt picioarele de la genunchi in jos. Dar a meritat..
Dupa zona cu apa.. am mai avut parte de pereti cu piroane.. de lanturi.. insa incepea sa se faca lumina, caci urcam tot mai mult spre capatul peretilor ce la inceput ne stransesera in brate.. acum vedeam si soarele.. si vegetatie.. si dupa 20 minute traseul ne-a scos in padure pentru 30 min de urcus. Urcus cam pieptis, dar scurt. Si la iesirea din padure am dat de o poienita inundata in soare, in care iarba se bucura de roua ramasa de peste noapte - loc in care si bancacii s-au udat putin. Am gasit acolo un grup de 5 oameni, care se relaxau dupa tura prin canion. Am salutat si am mers mai departe..
Din poienita am intrat pe traseul Valea Calugaritei.. un traseu de coborare prin padure .. tot asa aburpt ca si urcusul prin padure. Traseu care ne-a scos la un drum forestier ce ne-a coborat la barajul Vidraru.
Pana la drumul forestier am avut parte de liniste, de adrenalina, de soare, de frig, de apa rece, de ceva absolut incantator in mijlocul unei zone de care nu stiam... dupa ce am dat de drumul forestie ne-am intors in civilizatie, in zgomot, in praf, intr-o zona atat de frumoasa insa atat de comercializata ca sincer am fi dorit sa ne intoarcem pe traseu si asa sa ajungem la masina.
Am coborat la baraj.. ne-am minunat de multimea de oameni care inca nu apreciaza ce avem noi.. si care se bucura sa stea pe asfaltul de pe baraj in loc sa puna un picior pe pamant si sa urce putin in padure si sa admire ceea ce Natura ne-a lasat ca si mostenire. Am coborat pe jos de la baraj spre masina.. si ne-am minunat de ceea ce a construit Ceausescu dupa ce Natura si-a facut de cap si a creat acest canion unde exista astazi Transfagarasanul.
Odata ajunsi la masina.. nu ne-au crezut ochii ce de masini eru parcate langa a noastra.. cel putn 13-15 masini. Si ne intrebam daca si ei merg pe traseu.. nu de alta dar nu e recomandat orisicui. Ne-am linisit cand am vazut o familie in tenesi care se oprisera pentru pozele la o cascada facuta artificial de un opritor de beton.. si din discutii.. vroiau s amearga pana la a doua cascada. Sincer, acei oameni, dupa cum erau echipati nu aveau ce face pe traseu... acolo trebuie sa fii cat de cat incaltat cu bocanci si sa ai pantaloni, scurti.. ff scurti .
De acolo, ne-am intors la Brasov pe Transfagarasan.. cu oprire la masa la Balea Lac.. unde sincer.. am fost dezamagiti de marea de piti care vine sa-si faca poze de facebook si nici macar nu-si scot nasul din telefon/tableta pentru a admira muntele asta fantastic care este Fagarasul. Caci stiti ce fotografiau... soseaua Transfagarasan.. si ei langa lac cu diverse fete... oooooffff
Ma rog.. am plecat repede de acolo si am ajuns acasa bucurosi ca pe traseul ala nu au ajuns.. nu de alta dar isi rup ala gatul pe acolo si inchid traseul pentru recuperari.
Poze... diseara!!!