Deci!
Am plecat la 4 dimineata din Bucuresti. La 5 eram in vama la Giurgiu, pe care am trecut-o, ca si pe cea bulgara, ca un adevarat european, in maxim 10 minute. Drumul prin Bulgaria este deosebit de frumos si in mare parte bun. Exceptia a aparut in sud,, unde in vreo 3 localitati drumul arata mult mai rau decat cel mai rau drum al nostru, dar consider ca am fost rasplatit destul de frumusetea peisajelor.
Plinul l-am facut la Giurgiu, asa ca la Kapitan Andreevo (iesirea din Bulgaria) am alimentat din nou (20 l) la un fel de benzinarie sateasca, ca nu stiu cum s-o numesc, la care, spre marea mea surprindere, am platit cu cardul.
Cu "burta" plina am bagat mare spre granita. Aici a durat un pic mai mult. Marea (si unica) grija a bulgarului a fost vinieta, nici n-a vrut sa auda de vreun act. La turci se modifica miscarea. La un ghiseu iti vede pasaportul, la urmatorul iti pune viza si iti lipeste un cod de bare pe chederul geamului sofer, a treia, o turcoaica, iti ia toate actele( pasapoarte,permis conducere, carte verde, talon masina) pe care le baga in baza lor de date. Abia al patrulea turc vine sa faca controlul bagajelor. Toata lucrarea a durat maxim 30 de minute, si uite-ma trecut in Turcia
Acum incepe circul, ma apuc sa intreb de plata taxei de autostrada. Frate, in afara de"pasport" nu cunosc alt cuvant, cred ca nici in turceste! Am ajuns la un fel de punt de taxare, dar care nu avea nici un ghiseu sau vreo forma de viata, chiar umana. Inger, ingerasul meu, baga a 3-a si du-te!
Urmarea in numarul viitor.
Turcia, Istanbul 2013
-
ilie_v
- Membru Platina
- Posts: 3301
- Joined: 17 May 2010, 12:54
- Tipul: Accent
- Capacitatea cilindrică: 1399
- Combustibil: Benzina
- Anul fabricaţiei: 2008
- Status: "Education is the most powerful weapon which you can use to change the world."
- Location: Bucuresti
- Contact:
Re: Turcia, Istanbul 2013
Bravo...
NEXT...
NEXT...
-
Razica
- Membru Bronz
- Posts: 193
- Joined: 19 May 2013, 20:11
- Tipul: i30
- Capacitatea cilindrică: 1.6L/126 cp
- Combustibil: Benzina
- Anul fabricaţiei: 2011
- Location: Bucuresti
Re: Turcia, Istanbul 2013
Concediu placut!
Sa ne aduci Turkish delight
Asteptam continuarea...
Sa ne aduci Turkish delight
Asteptam continuarea...
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Hai sa ma conformez.
Am intrat pe autostrada O3. Limita de viteza e120 pentru turisme si 90 pentru camioane. Singurii care nu se conformeaza sunt soferii de autocare si posesorii de BMW (alb) turci. Oricine altcineva respecta legea. Nu va mai spun ca la doar cativa km. de frontiera se lafaia un hal de masina de polis dotata cu radar, asa, de taiat chef de nebunii.
Autostrada e impecabila, pe 3 benzi. Din loc in loc sunt panouri care arata banda de circulatie pentru fiecare tip de autovehicul, tirurile numai pe banda 1, turismele pe banda 2, iar cea de-a 3-a numai pentru depasiri. Lucru care e respectat cu sfintenie. Dar numai pana la Istanbul. Aici dispare orice bruma de civilizatie. Inchipuiti-va cea mai neagra zi de circulatie din Bucuresti. Este ziua de duminica la turci. Nu exista nici o regula de circulatie care sa nu fie incalcata. Trebuie sa fii atent in aceeasi masura si la masini si la pietoni, pentru ca se pare ca nu-i obliga nimeni sa mearga pe trotuar, care fie vorba intre noi, in unele locuri e inexistent. Ca sa gasesti un loc de parcare inseamna, ori sa ai bafta chioara, ori rabdare de inger si rezervor plin, ca sa ai ce consuma. Am reusit sa gasesc un otopark (parcare), unde contra sumei de 60 lire pentru 4 zile am adapostit masina. Normal, pana la hotel, vreo 500 m, talpa nene, cu bagajelul in carca!
Am rugamintea sa ma intelegeti, scriu de pe o tableta, cu care ma descurg greu. Voi reveni.
Am intrat pe autostrada O3. Limita de viteza e120 pentru turisme si 90 pentru camioane. Singurii care nu se conformeaza sunt soferii de autocare si posesorii de BMW (alb) turci. Oricine altcineva respecta legea. Nu va mai spun ca la doar cativa km. de frontiera se lafaia un hal de masina de polis dotata cu radar, asa, de taiat chef de nebunii.
Autostrada e impecabila, pe 3 benzi. Din loc in loc sunt panouri care arata banda de circulatie pentru fiecare tip de autovehicul, tirurile numai pe banda 1, turismele pe banda 2, iar cea de-a 3-a numai pentru depasiri. Lucru care e respectat cu sfintenie. Dar numai pana la Istanbul. Aici dispare orice bruma de civilizatie. Inchipuiti-va cea mai neagra zi de circulatie din Bucuresti. Este ziua de duminica la turci. Nu exista nici o regula de circulatie care sa nu fie incalcata. Trebuie sa fii atent in aceeasi masura si la masini si la pietoni, pentru ca se pare ca nu-i obliga nimeni sa mearga pe trotuar, care fie vorba intre noi, in unele locuri e inexistent. Ca sa gasesti un loc de parcare inseamna, ori sa ai bafta chioara, ori rabdare de inger si rezervor plin, ca sa ai ce consuma. Am reusit sa gasesc un otopark (parcare), unde contra sumei de 60 lire pentru 4 zile am adapostit masina. Normal, pana la hotel, vreo 500 m, talpa nene, cu bagajelul in carca!
Am rugamintea sa ma intelegeti, scriu de pe o tableta, cu care ma descurg greu. Voi reveni.
-
Razica
- Membru Bronz
- Posts: 193
- Joined: 19 May 2013, 20:11
- Tipul: i30
- Capacitatea cilindrică: 1.6L/126 cp
- Combustibil: Benzina
- Anul fabricaţiei: 2011
- Location: Bucuresti
Re: Turcia, Istanbul 2013
Mda...se pare ca marca asta de masina (BMW) vine cu o dotare foarte tare din fabrica: Prioritate mondiala in fata tuturor. In rest sa auzi si sa ne vedem cu bine !
-
ilie_v
- Membru Platina
- Posts: 3301
- Joined: 17 May 2010, 12:54
- Tipul: Accent
- Capacitatea cilindrică: 1399
- Combustibil: Benzina
- Anul fabricaţiei: 2008
- Status: "Education is the most powerful weapon which you can use to change the world."
- Location: Bucuresti
- Contact:
Re: Turcia, Istanbul 2013
Concediu placut!!!
-
Bog54
- Membru Platina
- Posts: 2886
- Joined: 14 May 2010, 14:28
- Tipul: i30
- Capacitatea cilindrică: 1,6/122 CP
- Combustibil: Benzina
- Anul fabricaţiei: 2008
- Status: Omul de serviciu
- Location: Bucureşti
- Contact:
Re: Turcia, Istanbul 2013
Distracţie plăcută Dane!
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Continuam.
Prima constatare: pozele fac lucrurile sa fie mult mai mari decat in realitate. Daca te iei dupa ele risti masiv. Strazile sunt de fapt stradute, camerele de hotel sunt niste chilii (ce-i drept, dotate la un nivel decent),. Strazile au haosul si forfota specifice orientului, poate chiar asta e farmecul acestui colt de lume.
Dupa ce am rezolvat cu cazarea, am zis sa iesim la o tura de recunoastere a locurilor, lasand la o parte oboseala unui drum de 11 ore. Din vorba in vorba, din cascat gura la tot ce ne inconjura, am ajuns in marele parc in mijlocul caruia se intinde o foarte frumoasa fantana arteziana ce ofera jocuri superbe de ape, jocuri ce sunt amplificate seara de efecte luminoase viu colorate. Am stat, am admirat,ne-am plimbat agale prin acea frumusete, pana ne-am trezit in poarta Moscheii Albastre. Clar, hai s-o vedem!
E foarte greu de descris in cuvinte si nici nu ma prea pricep la astfel de descrieri. E frumos, e maret, si coplesitor. Arta musulmana ti se dezvaluie in toata maretia si splendoarea. Indifernt de religie, nu poti sa nu admiri ce ai in fata ochilor. Cand voi avea posibilitatea voi baga poze.
Cu mintea incarcata de tot ce am vazut, iesim pentru o noua plimbare. Ne asezam pe o banca pentru odihna, si brusc apare langa noi un turc care ne imbie la o mica croaziera pe Bosgor cu vaporul pe de-a pomana, numai 20€ de persoana. Pana la urma m-am lasat pacalit cu 10, si uite-ne si pe vapor!
Croaziera a durat cam 2 ore, si intr-adevar, merita banii ceruti de turc, nu cei dati de mine. Odata cu noi, au mai fost"pacaliti" si o cireada de spanioli, dar aia au avut mai mult noroc decat noi, le-a redus biletul la 25€ pe cap de vita furajata insuficient. Fiecare cu soarta lui, probabil i-a ajuns blestemul meu adresat lui Barosu'.
Am mancat ceva la un restaurant din zona parcului, si am ajuns pe la 10.30 in camera pentru o binemeritata odihna, ceea ce va doresc si voua.
Prima constatare: pozele fac lucrurile sa fie mult mai mari decat in realitate. Daca te iei dupa ele risti masiv. Strazile sunt de fapt stradute, camerele de hotel sunt niste chilii (ce-i drept, dotate la un nivel decent),. Strazile au haosul si forfota specifice orientului, poate chiar asta e farmecul acestui colt de lume.
Dupa ce am rezolvat cu cazarea, am zis sa iesim la o tura de recunoastere a locurilor, lasand la o parte oboseala unui drum de 11 ore. Din vorba in vorba, din cascat gura la tot ce ne inconjura, am ajuns in marele parc in mijlocul caruia se intinde o foarte frumoasa fantana arteziana ce ofera jocuri superbe de ape, jocuri ce sunt amplificate seara de efecte luminoase viu colorate. Am stat, am admirat,ne-am plimbat agale prin acea frumusete, pana ne-am trezit in poarta Moscheii Albastre. Clar, hai s-o vedem!
E foarte greu de descris in cuvinte si nici nu ma prea pricep la astfel de descrieri. E frumos, e maret, si coplesitor. Arta musulmana ti se dezvaluie in toata maretia si splendoarea. Indifernt de religie, nu poti sa nu admiri ce ai in fata ochilor. Cand voi avea posibilitatea voi baga poze.
Cu mintea incarcata de tot ce am vazut, iesim pentru o noua plimbare. Ne asezam pe o banca pentru odihna, si brusc apare langa noi un turc care ne imbie la o mica croaziera pe Bosgor cu vaporul pe de-a pomana, numai 20€ de persoana. Pana la urma m-am lasat pacalit cu 10, si uite-ne si pe vapor!
Croaziera a durat cam 2 ore, si intr-adevar, merita banii ceruti de turc, nu cei dati de mine. Odata cu noi, au mai fost"pacaliti" si o cireada de spanioli, dar aia au avut mai mult noroc decat noi, le-a redus biletul la 25€ pe cap de vita furajata insuficient. Fiecare cu soarta lui, probabil i-a ajuns blestemul meu adresat lui Barosu'.
Am mancat ceva la un restaurant din zona parcului, si am ajuns pe la 10.30 in camera pentru o binemeritata odihna, ceea ce va doresc si voua.
-
Freelancer
- Membru Bronz
- Posts: 238
- Joined: 25 Jun 2010, 16:55
- Tipul: Accent
- Capacitatea cilindrică: 1.5
- Combustibil: CRDI
- Anul fabricaţiei: 2008
- Location: Bucureşti
Re: Turcia, Istanbul 2013
Concediu placut si asteptam episoadele urmatoare
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Marti
Ne-am trezit pusi pe fapte mari. Dupa un mic dejun copios servit la terasa de la ultimul etaj al hotelului, am taiat-o sa vizitam Hagia Sofia, si pentru asta planificasem intreaga zi. Dezamagire intr-o oarecare masura, pentru ca e in renovare. Dar asta nu ne-a impiedicat sa-i admiram frumusetea si marimea cu adevarat impunatoare. Vorbele nu fac mare lucru, voi atasa poze.
Pentru ca am terminat de vizitat destul de repede, am hotarat sa vizitam si Marele Bazar. Este practic un oras in miniatura, cu strazi mai mult decat populate, si cu pravalii care te ametesc prin luminile bogate si prin coloritul viu. Magazinele ce comerciaizeaza aur au niste vitrine care mai mult descurajeaza decat imbie la cumparaturi prin multimea si diversitatea bijuteriilor. Aici concurenta e acerba intre negustorii turci si cei rusi. Nu am stat sa facem vreo comparatie pentru ca ne-a agatat un turc care stia romaneste si care are un frate cu un magazin de aur pe undeva prin sectorul 6 Militari. Ne-a bagat in magazinul de care raspundea o ruda a sa, si ea cunoscatoare de romana, asa ca nevasta-mea si-a luat ce si-a propus in timp record. Daca vorbim de piata de pielarie (haine, genti, posete) lupta e castigata de rusi, ei acaparand aceasta ramura a comertului. Daca cu turcii poti discuta si negocia, cu rusii nu tine. In plus, nu-ti poti da seama cat de bun e materialul din care sunt confectionate produsele lor. Dar oricum, nu a fost un subiect care sa ne intereseze, asa ca am sarit peste.
Gasesti acolo pravalii cu obiecte de artizanat, suveniruri, tesaturi turcesti, ceasuri, cutite, jocuri de sah cu niste piese superbe (figurine de ieniceri), domino cu pietre confectionate din os sau fildes, zaruri din fildes sau sidef, dar la astea preturile sunt prohibitive.
Pe scurt, am mers prin bazar pana am uitat pentru ce am plecat de acasa, iar durerea din picioare a ajuns la faza aia periculoasa in care mersul devine o chestie de vointa suprema. Am iesit de acolo, am reusit sa mancam ceva si am cazut rupti de oboseala.
Miercuri
Zi planificata pentru Top Kapi. L-am fi vizitat marti, dar era un pic inchis. Nu-i nimic, merge si a doua zi.
La intrare (biletul costa 25 TL, echivalentul a 50 de lei) te intampina cu caldura controlul antitero. Niste flacaiasi inarmati cu automate te imbie la calm si meditatie, iar bagajele (posete, genti, sacose) sunt trecute prin filtrul razelor X sau care or fi alea. Contra 15 lire se poate inchiria un ghid audio. E vorba de un utilaj cu casti dotat cu o tastatura. La fiecare obiectiv din Sarai, camera, pavilion sau orice altceva exista un cartonas cu o cifra. Matale tastezi cifra si jucareaua iti da toate informatiile in casti.
Nu peste tot fotografiatul e permis. Ti se interzice activitatea asta in incaperea tezaurului, a bijuteriilor, a uniformelor sultanilor, a relicvelor sacre, a armelor, si (aici m-am imbolnavit) a ceasurilor. Fratilor, nu va puteti imagina ce splendori am vazut! Eu am senzatia ca priceperea ceasornicarilor a scazut odata cu vremea, n-am intalnit si n-am auzit niciodata despre mecanismele expuse. Sunt acolo ceasuri cumparate, comandate sau primite cadou de sultani in aproape 300 de ani de la arabi, englezi, francezi, austrieci, rusi, nemti... Stati linistiti, elvetienii pe vremea aia habar n-aveau de ceasuri
Imi pare rau ca nu va pot oferi poze din aceste locuri, sunt constient ca cele pe care le voi atasa nu pot compensa aceasta lipsa. Nu pot decat sa va doresc sa ajungeti si voi acolo.
Se pare ca in acest microconcediu am fost insotiti de un noroc chior. O data sau de 2 ori pe saptamana in curtea mare a Saraiului vine sa se produca o orchestra a armatei turce, constituita pe criterii istorice, cu uniforme si cantece vechi, care au o semnificatie deosebita pentru istoria si cultura turca. Ei bine, tocmai cand am ajuns noi in curte, si-a facut aparitia si fanfara, care ne-a oferit un spectacol cu adevarat superb.
Am plecat de acolo si ne-am oprit in parc sa ne odihnim si sa ne povestim impresiile despre minunea ce se numeste Top Kapi. Aici am vazut o chestie care ne-a lasat fara cuvinte. Daca nu stiti, va spun eu, la turci e perioada Ramadanului (marele post). Asta inseamna ca nu au voie sa manance pana la apusul soarelui. Cand stateam noi pe banca si sporovaiam, incep nene sa curga la drept-credinciosi de am crezut ca e vreo procesiune. Insa chestia era ca veneau cu tot neamul, cu copii, bunici, neveste, frati, surori, ce mai, tot familionul! Dar nu veneau cu mana goala, ci cu bagaje multe si mari! Carau pleduri, fete de masa si mancare sa saturi un regiment. Se asezau pe iarba din parc si asteptau ca soarele sa asfinteasca pentru ca sa poata manca... Practic toata zona verde s-a transformat intr-un urias picnic. Habar n-am avut de acest obicei, dar ma bucur ca am aflat de el si ca l-am vazut. Numai ca (si imi pare rau pentru ei) Allah s-a suparat pe ei marti seara. Dupa ce au inceput toti sa randuiasca mancarurile pentru ospat, a inceput o ploaie de vai maica lor! N-am vazut cum au procedat ca am taiat-o inginereste inainte sa se ingramadeasca norii periculos.
Acum vine partea cea mai tare. Seara, in camera, facem socoteala, Anca si eu, ca ne-am atins scopul pentru care am venit, ca nu prea mai avem ce vedea, pentru ca pe langa ce v-am povestit am mai batut si o gramada de stradute la pas, de am facut basici in talpi, deci ca sa mai stam o zi ar fi insemnat pierdere de timp si bani cheltuiti chiar aiurea.
Asa ca azi dimineata la ora 8 ne-am suit in masina si am pornit spre casa. La ora asta traficul in Istanbul e foarte redus, asa ca am iesit repede din oras, si mai mult decat atat, si autostrada era aproape pustie.
Tot timpul am avut o nelamurire. Unde platesc taxa de autostrada si cat costa. Nimeni, nici cei din staff-ul hotelului n-au stiut sa-mi spuna. Capul sus peptu-nainte, si la arme flacai! Ce-o fi, o fi!
La 10.45 am ajuns la frontiera turca. Intreb: taxa, otoyol, ne kadar... Raspuns: no problem, go! Adica taxa o platesc doar turcii! Alta viata neica! Asa da
La 11.00 eram deja in Bulgaria. Kapitan Andreevo, alimentat, oprit pentru o tandara de odihna si oarece necesitati, si vira!
Pana la granita am oprit masina doar de 2 ori dar fara sa ne dam jos din ea. O data am vazut o masina de romani oprita cu capota ridicata. Ii intreb de probleme, da, aveau. Radiator spart. Din pacate nu aveam cum sa-i ajut, si erau si ei constienti de asta. Asteptau sa se mai raceasca motorul si sa ajunga cumva la Nova Zagora. A doua oara am oprit sa schimb bateria la camera, ca am bagat filmari intens. Fara a depasi cu mult viteza legala (in cea mai mare parte am mers legal) am ajuns la granita la 16.30. Aceeasi obisnuita desconsiderare din partea vamesilor (nici n-au vrut sa se uite la acte ) asa ca am trecut prin vama ca racheta. Si la 17.30 am ajuns acasa...
Concluzii.
A fost o iesire superba pentru noi. Presupun ca am uitat sa va spun ca pe 16 am implinit 24 de ani de casnicie, deci un fel de cadou oferit noua.
Masina s-a comportat asa cum a fost proiectata, ireprosabil.
Bulgaria e o tara deosebit de frumoasa. Nu au drumuri stralucite (pe mici portiuni sunt chiar bombardate de o aviatie haina), dar au in derulare un program de autostrazi cu care cred ca noi nu vom putea concura prea curand.
GPS-ul a functionat fara greseala.
Am reusit sa conduc 650 de km aproape fara oprire. La cat de hodorog sunt, e totusi bine
Dane, nu te-am uitat. Te-am rezolvat.
Ne-am trezit pusi pe fapte mari. Dupa un mic dejun copios servit la terasa de la ultimul etaj al hotelului, am taiat-o sa vizitam Hagia Sofia, si pentru asta planificasem intreaga zi. Dezamagire intr-o oarecare masura, pentru ca e in renovare. Dar asta nu ne-a impiedicat sa-i admiram frumusetea si marimea cu adevarat impunatoare. Vorbele nu fac mare lucru, voi atasa poze.
Pentru ca am terminat de vizitat destul de repede, am hotarat sa vizitam si Marele Bazar. Este practic un oras in miniatura, cu strazi mai mult decat populate, si cu pravalii care te ametesc prin luminile bogate si prin coloritul viu. Magazinele ce comerciaizeaza aur au niste vitrine care mai mult descurajeaza decat imbie la cumparaturi prin multimea si diversitatea bijuteriilor. Aici concurenta e acerba intre negustorii turci si cei rusi. Nu am stat sa facem vreo comparatie pentru ca ne-a agatat un turc care stia romaneste si care are un frate cu un magazin de aur pe undeva prin sectorul 6 Militari. Ne-a bagat in magazinul de care raspundea o ruda a sa, si ea cunoscatoare de romana, asa ca nevasta-mea si-a luat ce si-a propus in timp record. Daca vorbim de piata de pielarie (haine, genti, posete) lupta e castigata de rusi, ei acaparand aceasta ramura a comertului. Daca cu turcii poti discuta si negocia, cu rusii nu tine. In plus, nu-ti poti da seama cat de bun e materialul din care sunt confectionate produsele lor. Dar oricum, nu a fost un subiect care sa ne intereseze, asa ca am sarit peste.
Gasesti acolo pravalii cu obiecte de artizanat, suveniruri, tesaturi turcesti, ceasuri, cutite, jocuri de sah cu niste piese superbe (figurine de ieniceri), domino cu pietre confectionate din os sau fildes, zaruri din fildes sau sidef, dar la astea preturile sunt prohibitive.
Pe scurt, am mers prin bazar pana am uitat pentru ce am plecat de acasa, iar durerea din picioare a ajuns la faza aia periculoasa in care mersul devine o chestie de vointa suprema. Am iesit de acolo, am reusit sa mancam ceva si am cazut rupti de oboseala.
Miercuri
Zi planificata pentru Top Kapi. L-am fi vizitat marti, dar era un pic inchis. Nu-i nimic, merge si a doua zi.
La intrare (biletul costa 25 TL, echivalentul a 50 de lei) te intampina cu caldura controlul antitero. Niste flacaiasi inarmati cu automate te imbie la calm si meditatie, iar bagajele (posete, genti, sacose) sunt trecute prin filtrul razelor X sau care or fi alea. Contra 15 lire se poate inchiria un ghid audio. E vorba de un utilaj cu casti dotat cu o tastatura. La fiecare obiectiv din Sarai, camera, pavilion sau orice altceva exista un cartonas cu o cifra. Matale tastezi cifra si jucareaua iti da toate informatiile in casti.
Nu peste tot fotografiatul e permis. Ti se interzice activitatea asta in incaperea tezaurului, a bijuteriilor, a uniformelor sultanilor, a relicvelor sacre, a armelor, si (aici m-am imbolnavit) a ceasurilor. Fratilor, nu va puteti imagina ce splendori am vazut! Eu am senzatia ca priceperea ceasornicarilor a scazut odata cu vremea, n-am intalnit si n-am auzit niciodata despre mecanismele expuse. Sunt acolo ceasuri cumparate, comandate sau primite cadou de sultani in aproape 300 de ani de la arabi, englezi, francezi, austrieci, rusi, nemti... Stati linistiti, elvetienii pe vremea aia habar n-aveau de ceasuri
Imi pare rau ca nu va pot oferi poze din aceste locuri, sunt constient ca cele pe care le voi atasa nu pot compensa aceasta lipsa. Nu pot decat sa va doresc sa ajungeti si voi acolo.
Se pare ca in acest microconcediu am fost insotiti de un noroc chior. O data sau de 2 ori pe saptamana in curtea mare a Saraiului vine sa se produca o orchestra a armatei turce, constituita pe criterii istorice, cu uniforme si cantece vechi, care au o semnificatie deosebita pentru istoria si cultura turca. Ei bine, tocmai cand am ajuns noi in curte, si-a facut aparitia si fanfara, care ne-a oferit un spectacol cu adevarat superb.
Am plecat de acolo si ne-am oprit in parc sa ne odihnim si sa ne povestim impresiile despre minunea ce se numeste Top Kapi. Aici am vazut o chestie care ne-a lasat fara cuvinte. Daca nu stiti, va spun eu, la turci e perioada Ramadanului (marele post). Asta inseamna ca nu au voie sa manance pana la apusul soarelui. Cand stateam noi pe banca si sporovaiam, incep nene sa curga la drept-credinciosi de am crezut ca e vreo procesiune. Insa chestia era ca veneau cu tot neamul, cu copii, bunici, neveste, frati, surori, ce mai, tot familionul! Dar nu veneau cu mana goala, ci cu bagaje multe si mari! Carau pleduri, fete de masa si mancare sa saturi un regiment. Se asezau pe iarba din parc si asteptau ca soarele sa asfinteasca pentru ca sa poata manca... Practic toata zona verde s-a transformat intr-un urias picnic. Habar n-am avut de acest obicei, dar ma bucur ca am aflat de el si ca l-am vazut. Numai ca (si imi pare rau pentru ei) Allah s-a suparat pe ei marti seara. Dupa ce au inceput toti sa randuiasca mancarurile pentru ospat, a inceput o ploaie de vai maica lor! N-am vazut cum au procedat ca am taiat-o inginereste inainte sa se ingramadeasca norii periculos.
Acum vine partea cea mai tare. Seara, in camera, facem socoteala, Anca si eu, ca ne-am atins scopul pentru care am venit, ca nu prea mai avem ce vedea, pentru ca pe langa ce v-am povestit am mai batut si o gramada de stradute la pas, de am facut basici in talpi, deci ca sa mai stam o zi ar fi insemnat pierdere de timp si bani cheltuiti chiar aiurea.
Asa ca azi dimineata la ora 8 ne-am suit in masina si am pornit spre casa. La ora asta traficul in Istanbul e foarte redus, asa ca am iesit repede din oras, si mai mult decat atat, si autostrada era aproape pustie.
Tot timpul am avut o nelamurire. Unde platesc taxa de autostrada si cat costa. Nimeni, nici cei din staff-ul hotelului n-au stiut sa-mi spuna. Capul sus peptu-nainte, si la arme flacai! Ce-o fi, o fi!
La 10.45 am ajuns la frontiera turca. Intreb: taxa, otoyol, ne kadar... Raspuns: no problem, go! Adica taxa o platesc doar turcii! Alta viata neica! Asa da
La 11.00 eram deja in Bulgaria. Kapitan Andreevo, alimentat, oprit pentru o tandara de odihna si oarece necesitati, si vira!
Pana la granita am oprit masina doar de 2 ori dar fara sa ne dam jos din ea. O data am vazut o masina de romani oprita cu capota ridicata. Ii intreb de probleme, da, aveau. Radiator spart. Din pacate nu aveam cum sa-i ajut, si erau si ei constienti de asta. Asteptau sa se mai raceasca motorul si sa ajunga cumva la Nova Zagora. A doua oara am oprit sa schimb bateria la camera, ca am bagat filmari intens. Fara a depasi cu mult viteza legala (in cea mai mare parte am mers legal) am ajuns la granita la 16.30. Aceeasi obisnuita desconsiderare din partea vamesilor (nici n-au vrut sa se uite la acte
) asa ca am trecut prin vama ca racheta. Si la 17.30 am ajuns acasa...Concluzii.
A fost o iesire superba pentru noi. Presupun ca am uitat sa va spun ca pe 16 am implinit 24 de ani de casnicie, deci un fel de cadou oferit noua.
Masina s-a comportat asa cum a fost proiectata, ireprosabil.
Bulgaria e o tara deosebit de frumoasa. Nu au drumuri stralucite (pe mici portiuni sunt chiar bombardate de o aviatie haina), dar au in derulare un program de autostrazi cu care cred ca noi nu vom putea concura prea curand.
GPS-ul a functionat fara greseala.
Am reusit sa conduc 650 de km aproape fara oprire. La cat de hodorog sunt, e totusi bine
Dane, nu te-am uitat. Te-am rezolvat.
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Poze drum
Parc
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Moscheea Albastra
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Bosfor
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Hagia Sofia
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Bazar
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
-
Dannyboy
Re: Turcia, Istanbul 2013
Top Kapi
You do not have the required permissions to view the files attached to this post.
-
Survivor
- Membru Bronz
- Posts: 183
- Joined: 06 Jan 2013, 16:05
- Tipul: Accent LC
- Capacitatea cilindrică: 1341
- Combustibil: Benzina
- Anul fabricaţiei: 2005
- Location: Bucuresti
Re: Turcia, Istanbul 2013
Bine ati revenit. Asteptam ziua de duminica sa povestim pe indelete. Dupa cum ai vazut Hagia Sofia are o cupola centrala imensa, care e sustinuta de un numar de coloane, in interior (parca 4 din ce imi aduc aminte). Aceste coloane sunt ”sprijinite” pe o fundatie. Intre fundatie si coloana de sustinere se afla o placa groasa de plumb, care suporta foarte bine la contractii/dilatari si se comporta foarte bine la cutremur (Turcia - tara seismica). O preocupare pentru cei care au proiectat catedrala, acum cateva sute de ani in urma.
-
andreiusca
- Membru Platina
- Posts: 792
- Joined: 17 May 2010, 11:50
- Tipul: i10
- Capacitatea cilindrică: 1,1
- Combustibil: Benzina
- Anul fabricaţiei: 2008
- Location: Bucureşti
Re: Turcia, Istanbul 2013
Mamaaaaa, Danii ce de aventuri prin Turcia...
Duminica astept sa imi povestesti mai multe, vin si eu :-">
Duminica astept sa imi povestesti mai multe, vin si eu :-">
-
ilie_v
- Membru Platina
- Posts: 3301
- Joined: 17 May 2010, 12:54
- Tipul: Accent
- Capacitatea cilindrică: 1399
- Combustibil: Benzina
- Anul fabricaţiei: 2008
- Status: "Education is the most powerful weapon which you can use to change the world."
- Location: Bucuresti
- Contact:
Re: Turcia, Istanbul 2013
Dannyboy wrote:Marti
Concluzii.
A fost o iesire superba pentru noi. Presupun ca am uitat sa va spun ca pe 16 am implinit 24 de ani de casnicie, deci un fel de cadou oferit noua.
Multi ani inainte sanatosi si plini de impliniri!!!
